Vă amintiți cum arată familiile
din filmele europene despre fermieri? Oameni îmbrăcați colorați, degajați, care
primesc plăcere de la comunicarea cu pământul, plante, animale și poartă pe
chip un zâmbet care parcă sfidează nerușinat volumul de lucru pe care-l fac
zilnic? Păi iată, am găsit și în Republica Moldova, în satul Văleni așa o
familie – mama, tata, cei trei copii, nora și cel mai proaspăt membru al
familiei - nepoțelul.
De la mic la mare sunt implicați
în procesul de dezvoltare a fermei recent create. Mama Liliana și Adrian, fiul
mai mare sunt responsabili de idei, iar tata Gheorghe este cel care
implementează și realizează propunerile. Fiica Diana vine cu sfaturi inovative,
lucru firesc, de altfel, doar e studentă la medicină, la Galați și e la curent
cu toate noutățile. Iar fiul cel mic, Denis, mai în glumă, mai în serios,
uneori își cere timp personal - ca orice adolescent, are nevoie de mai mult
spațiu.
Ana, soția lui Adrian s-a
specializat în gastronomie, ea verifică sau inventează rețete din lactate:
iaurt, cașcaval, chefir, plăcintă cu brânză și multe alte bunătăți dulci sau
sărate.
Familia Balmuș și-a început
afacerea modest, au cumpărat patru vaci și câteva capre. Nu le place să facă
lucrurile cu jumătățile de măsură, așa că și-au propus să ridice un grajd dotat
pentru animalele lor. Au aflat despre concursul organizat de GAL-ul „Lunca
Prutului de Jos”, au depus cerere de participare, au câștigat și au primit finanțarea
pentru realizarea obiectivului.
Am ajuns la poarta familiei, pe
la 12, exact la amiază, când soarele deja dogorea, dar pe străzile satului se
vedeau urmele lăsate de inundațiile din ajun. A fost dificil să înțelegem cine
este șeful și cine gestionează afacerea. Liliana ne-a salutat cu blândețe, dar
l-a încurajat pe Adrian să ne conducă la grajd. În timp ce ne deschidea ușa de
lemn a fermei, fiul a început să ne povestească într-o română perfectă despre
ideea fermei: „Părinții aveau câțiva bani adunați și au decis să cumpere patru
vaci. Apoi, au aflat de posibilitatea finanțărilor europene și își doreau să
facă un grajd pentru animale. Așa a pornit ideea. Dar totul a evoluat rapid și
acum vedeți ce este aici.”
E tare deosebit grajdul vostru,
de unde v-ați inspirat?
Inițial ne-am uitat la fermele
moderne cum funcționează. Bine, în fermele moderne, teritoriul este mai mare.
Hrana se dă mecanizat, dar la noi nu se va da mecanizat. În general spațiile,
modul cum îi aranjat, este preluat din fermele mari, europene. Acum sperăm că o
să ne extindem și că vom ajunge la așa nivel. (Intervine mama) La început noi
nu aveam acest grajd, puneam mâncarea în iesle și o dădeau pe jos, o călcau în
picioare. Atunci ne-am gândit cum să facem ca să fie și pentru ele bine. Și
hrana să nu o murdărească. Să fie curat, să aibă și căldură. Vedeți că am pus
jos aici lemn să nu stea pe ciment. Ne-am străduit să facem în așa fel, încât
să fie condiții atât pentru noi, cât și pentru ele.
Cât timp a durat construcția
grajdului?
Așa să zic, vreo două luni cred,
dar încă nu am finalizat pentru că a fost perioada asta de ploi și nu am putut
să ne facem treaba până la capăt.
Cât a costat construcția acestei
încăperi?
Un calcul fix nu aveam, dar în
materialele de construcții s-au investit mai mult de 60 de mii de lei. Am avut
de câștigat că noi toți ne-am implicat în procesul de construcție și n-am
achitat pentru muncă.
Când a venit vorba de bani s-a
conectat la discuție și Liliana, care cu toată modestia ei, a trebuit să-și
recunoască meritele „Copiii vor să plece, nu se ocupă ei de afacere. Fata este
studentă la medicină și nu are timp, așa doar ne ajută când poate. Mai mult
este afacerea soțului și a mea, dar oricum, suntem implicați toți. Băiatul s-a
căsătorit și planifică să plece la București, are de finalizat studiile acolo”
De unde ați luat banii pentru
deschiderea afacerii?
Banii au fost acumulați, în mare
parte de soț, el a fost plecat în străinătate, a muncit o perioadă și în Belgia
și puțin în Cehia.
Și cât timp
a fost plecat?
Nu mult,
deoarece noi suntem familiști convinși, el câteva luni era acolo și câteva luni
era acasă.
Până acum în
ce domeniu ați activat?
Am făcut
foarte mulți ani agricultură, am avut sere, dar nu prea era avantajos. Acum nu
le mai avem. Cu serele e avantajos, dar e nevoie să fie pământul bun, dar aici
la noi e clisă (argilă) și nu se face roada, se întărește pământul. Este foarte
bine să faci agricultură în sere. Eu m-am gândit și la un proiect cu sere, doar
că trebuie un pământ mai bun.
Ce faceți cu
producția obținută de la vaci?
Facem
brânzeturi, facem smântână. Locuitori din sat vin și procură și plus, când mă
mai duc eu pe la Galați, o vând acolo.
Aveți
posibilitatea să mergeți și la Galați pentru a vinde producția?
Trebuie să
ai acte acum. Din martie 2020, de când s-a început pandemia și până am făcut
actele noi, n-am putut merge în colo. Abia la Crăciun am început să mergem.
Trebuie să ai un act confirmativ că ești angajat acolo sau să ai contract. Noi,
dacă am deschis gospodăria țărănească și soțul are buletin românesc, deja avem
posibilitatea să circulăm.
Care a fost
suma care ați obținut-o de la GAL?
De la GAL am
primit suma de 71.250 lei, dar costul total s-a ridicat la 142 de mii de lei.
Și ce ați
reușit să procurați de pe bani?
Am procurat
materiale de construcții, în jur de 60 de mii de lei, apăratul de muls,
frigider de capacitate mare pentru stocarea lactatelor, incubator pentru
păsări, un boiler - acesta ne va oferi posibilitatea să dăm apă caldă la animale.
Nu v-ați
gândit să dezvoltați cumva și partea turistică, e o localitate frumoasă și
ferma e un loc atractiv?
Da, avem în
plan, dacă o să fie posibilitate. Însă avem foarte mult de lucru aici, încă
așteptăm ca pământul să fie pus pe numele nostru. Nu poți să investești și să
stai ca frunza pe apă.
Am observat
că aveți și capre și aveți o metodă deosebită de a le stăpâni.
Da, am
cumpărat gard electric. Am fost nevoiți, ele toată primăvara ne-au chinuit, nu
aveam timp de construcție, pentru că trebuia să ieșim cu ele. Sărmanii băieți,
ce mai alergau... Și deja, de nevoie ne-am informat și am văzut că se permite
cu gard electric și am procurat. Am vrut să procurăm prin proiect, dar era
foarte scump la noi, 370 euro ne costa tot gardul, dar nu e o lungime mare. Un
fir de 50 de m, costă 30 de euro…
Discuția a
fost completată de Andrei „aici e îngrădit undeva o mie de metri pătrați, dar
ca să o lungim, mai trebuie de procurat fir.”
Procesul de
lucru cu caprele este clar, dar cu vacile, cum e?
Vacile toată
vara pasc și sunt mulse, iar pentru iarnă, se pregătește fân. Din acest motiv
am procurat cositoare, greblă și mai trebuie un apărat de balotat. Însă
momentan, nu avem finanțe.
Am fi dorit
și un tractor mai nou, acesta cam se defectează mereu (râde).
Aveți
muncitori sau faceți față la volumul de muncă cu familia?
„Nu avem
muncitori, muncitorul principal e tata (aici râd toți)”. De remarcat că în timp
ce toți membrii familiei se adunaseră la grajd ca să participe la discuții,
tata era prins în procesul de lucru cu animalele. ”Da, mai suntem și noi și îl
ajutăm. Dar ca de obicei, ba se găsește cineva care-l dor picioarele, altora le
este somn, dar mergem înainte.
Cum vă
motivează tata?
”Trebuie” -
acesta este cuvântul care funcționează de obicei (iar râd cu toții). Pe unde se
mai supără pe noi și deja din respect, ne mobilizăm și facem ce trebuie de
făcut. Dar în mare parte, greul muncii este pe el.
Avem un
obicei de final, lăsați-ne un mesaj de încurajare pentru cei care urmează să înceapă
o afacere în țară, care ar fi el?
Tata a fost
plecat în străinătate, eu am fost plecat puțin. Și vreau să vă spun că peste
hotare se muncește foarte mult. Oamenii au senzația că peste hotare se dau
banii ușor. Nu, în străinătatea foarte mult se muncește. Chiar dacă plouă,
ninge, trebuie să fii la locul de muncă. Dacă este voință și dacă este dorință
de muncă și în Republica Moldova se poate de făcut.
Sursa:
FARM 
