El oier, ea este specialist în administrarea afacerilor și contabilă.
Ea degajează energie și se implică în zeci de activități, el este modest până
în măduva oaselor, dar cu multă verticalitate. Sunt diferiți, dar știu să se
completeze reciproc, atât pe plan personal, cât și pe cel profesional. Sunt
niște luptători care și-au setat clar scopurile și merg spre îndeplinirea lor.
O perioadă au fost plecați la muncă în străinătate, s-au dus pentru un trai mai
bun, deși din start au știut că se vor întoarce la baștină, în Slobozia Mare,
unde își vor dezvolta afacerea cu mioare. Soții Mihai Berbec și Doina Căpățînă sunt cunoscuți în toată regiunea
de sud a țării pentru produsele lactate de oi, iar ”brânză de la Doina” a
devenit un fel de brand printre clienții lor fideli.
Astăzi au peste 700 de oi și pentru că își doresc ca procesul de
prelucrare să fie unul care să corespundă standardelor europene, au participat
la concursul organizat de GAL-ul ”Lunca Prutului de Jos”, pentru a obține
finanțare în achiziționarea unui tanc de răcire a laptelui.
Cum ați început afacerea în domeniul oieritului?
Avem experiență de mai mulți ani în acest domeniu, dar nu reușeam să
ne dezvoltăm afacerea doar din brânza pe care o vindeam. Când am revenit acasă
de peste hotare, am decis să dezvoltăm afacerea. Însă, oricum nu aveam
suficienți bani ca să putem mări numărul de animale, să construim o încăpere de
producere a brânzei. Din cererea cumpărătorilor am înțeles că își doreau o
calitate mai bună a produselor. De aici mi-a venit ideea să construim o
încăpere de procesare a brânzei.
Afacerea o aveați moștenită de la părinți?
Nu, afacerea a fost pornită de soț. Când ne-am căsătorit, el deja avea
oile. De mic copil se ocupa de creșterea lor, de unul singur. An de an și-a
cumpărat câte 10 – 15 animale, până a ajuns la un număr mai mare de oi. El
mereu a fost și cioban, și oile le mulgea.
Din ce motiv ați plecat peste hotare?
Am fost plecați deoarece nu reușeam să creștem cu banii pe care îi
făceam în Republica Moldova. Eram la autofinanțare, nu puteam acoperi
cheltuielile de întreținere a animalelor, iar creșterea stânei, era doar un
vis. Din acest motiv am decis să plecăm în Belgia.
Ce ați făcut cu afacerea în perioada cât ați plecat?
Le-am dat în arendă, bănuiam că ne vom întoarce acasă. Și așa a fost.
Peste trei ani de străinătate am revenit. Deși trebuie să recunosc, au fost
tentative de a rămâne acolo pentru totdeauna. Am găsit și o casă pe care ne-am
dorit să o cumpărăm. Eu am lucrat acolo ca bonă, iar soțul avea întreprindere
de prestări servicii în construcție. Am făcut și cursuri de franceză, dețin
nivelul C1 – nivel avansat și aveam în plan să fac studii în contabilitate.
Care a fost motivul că ați revenit?
Dorul de casă, răspunsul e simplu. Liniștea pe care o găsim aici,
ne-am dorit-o. Acolo nu găsești așa ceva. Și faptul că doar acasă poți face
ceea ce îți place și ceea ce dorești. Meseria pe care o faci este o satisfacție,
în special când vezi mulțumirea clientului care cumpără produsele tale. Banii
făcuți în Europa niciodată nu-ți aduc această satisfacție.
Ați participat în cadrul concursului organizat de GAL-ul ”Lunca
Prutului de Jos”, în ce constă proiectul?
Știam din auzite de concursul anunțat de GAL „Lunca Prutului de Jos” ,
nu eram foarte sigură dacă am să trec sau nu, dar foarte mult m-a încurajat să
scriu proiectul doamna primar. Scopul nostru a fost să construim încăperea de
procesare a laptelui și să procurăm tancul de răcire de 500 de litri. Tancul de
răcire ne ajută să menținem laptele proaspăt, cel pe care îl aducem direct de
la stână. Îl putem depozita pentru o zi sau două. Până acum eram nevoiți să
facem brânză de două ori pe zi, pentru că nu aveam unde păstra laptele. După
răcire, laptele este un pic încălzit, pentru ca să putem pune cheagul. După
coagularea laptelui, se pune în crintă, apoi îl transferăm la scurs și după
aceasta este rapid gata brânza. Deja am reușit să construim încăperea și să procurăm
tancul, mai avem de construit camera frigorifică.
Ce sumă ați primit din partea GAL și care a fost valoarea totală a
proiectului?
Din partea GAL am primit suma de 71, 250 de lei, exact valoarea
tancului de răcire. Suma totală a proiectul a ajuns la 121 de mii de lei.
Cu ce dificultăți se confruntă un mic producător?
Problema cea mai mare este că nu primim suport din partea statului.
Începând de la legile și hotărârile de Guvern, care sunt făcut la nivel
național, acestea, de cele mai multe ori, ne împiedică să creștem, să ne
extindem. Dacă sus este o problemă, jos nu se poate rezolva această problemă.
Dar cu partea de birocrație cum stați?
Toate certificatele care le cer, ne creează dificultăți. Din cauza
actelor pe care le-au cerut, ne-au creat probleme și în procesul de
construcție. Tare greu am obținut toate documentele, autorizația, a trebuit să
facem un șir de modificări. Noi planificasem să începem construcția încă din
toamnă. Și evident că ne-am imaginat că imediat ne apucăm de construit. Dar nu
a fost așa.
Aveți oameni care lucrează ciobani?
Eu cu soțul în mare parte facem toată munca. Este foarte complicat, e
o muncă imensă. Tare greu este să găsești ciobani. Soțul practic lucrează 24
din 24.
Ce faceți cu producția?
Producția o vindem în piața locală. Nu reușim să ajungem pe piețele
mai mari, deoarece cererea este foarte mare. Vindem în special brânză și urdă.
Dar în perioada pascală vindeți miei?
Da, da! În anii trecuți am vândut în piața locală, dar deja nu se mai
permite. Deoarece s-au făcut modificări. Dacă nu avem un abator, nu putem să
sacrificăm mielul și respectiv, nu putem să-l vindem. Și la noi, vânzarea de
miei în perioada pascală, este foarte mică. Pentru doi - trei miei vânduți, noi
nu ne permitem să mergem la Cahul la abator. Cheltuielile sunt mult mai mari
decât venitul. Anul acesta am vândut miei la Chișinău, care tot prin abator au
trecut, e adevărat că a fost vorba de o cantitate mai mare.
Care este cea mai profitabilă perioadă a anului?
Cea mai profitabilă perioadă este din martie până în august
septembrie, atunci începe sezonul de producție a brânzei și a urdei. Deja
lunile de toamnă și iarnă nu mai producem, este o pauză.
Care sunt planurile pentru viitor? Planificați să extindeți
afacerea?
Planifică pe viitor să extindem afacerea, să dublăm numărul
animalelor, să putem avea o producție mai mare. Dorim să ajungem și în piețe
mai mari, cum ar fi Chișinăul.
Ce îndemn ați transmite tinerilor care doresc să înceapă o afacere în
Republica Moldova?
În primul rând le doresc curaj și niciodată să nu se dea bătuți. Să
lupte până la final. Așa am făcut și eu. Nu m-am lăsat învinsă, cu toate că au
fost multe piedici din partea tuturor. De foarte multe ori m-am descurajat, dar
am decis să merg înainte și cred că este un rezultat frumos și cu perspectivă
de viitor.
Cât discutam cu Doina s-a apropiat și soțul, Mihai. Urmele lăsate de
soare și ochii roșii, vorbeau despre oboseala acestuia. Și-a rezemat spatele de
peretele casei. O asculta pe Doina și uneori mai completa răspunsurile ei, fără
să se impună. Dar așa cum el este omul care petrece cel mai mult timp pe deal,
alături de mioare, trebuia să aflu direct de la sursă cum să văd lucrurile din
perspectiva lui.
Spuneți-ne, vă rog, există această frică că dacă vă extindeți afacerea
nu veți avea cu cine lucra?
Această frică este în fiecare zi. Anul trecut în luna august am rămas
cu un singur bărbat care mă ajuta la muls, dar aveam 1300 de oi. A fost tare
greu.
Și ce ați făcut cu oile?
Dacă m-am pomenit în așa situație, nu puteam să le vând, nu aveam
dreptul să renunț. M-am chinuit așa timp de o lună. Apoi am mai găsit un băiat,
pe care îl plăteam numai pentru muls. Anul trecut a fost complicat și din cauza
secetei. Totul era ars de soare. Ca să le pot hrăni, trebuia să umblu cu oile
toată noaptea. Mai târziu, oricum am vândut câteva dintre ele, am renunțat la
vreo 300 de capete. Acum avem vreo 500 de oi care se mulg. Apărat de
muls nu aveam. Partea bună este că am patru oameni care mă ajută.
Și reușiți la amiază să le mulgeți?
Nu vedeți că dorm din picioare? Reușesc, dar e foarte obositor.
Mihai și Doina sunt beneficiarii concursului organizat de Grupul de
Acțiune Locală „Lunca Prutului de Jos”, în cadrul proiectului UE ”Implicarea
societății civile în îmbunătățirea proceselor de dezvoltare rurală și
promovarea unor modele eficiente pentru dezvoltarea locală durabilă”,
implementat de FARM.
Sursa: FARM
