Ludmila Romaniuc este o
agricultoare din capătul de nord al țării, chiar de la Ocnița. De ani buni,
femeia dezvoltă o afacere în mai multe sfere agrare - de la livezi, până la
flori. Pe mâinile ei poți citi genul de activități pe care le are în fiecare zi.
Probabil că micile cicatrici le-a căpătat de la spinii trandafirilor, iar
pielea degetelor este ușor nuanțată în verde, de la clorofila eliminată de
frunzele rupte ale calelor.
De opt ani a construit o seră
unde cultivă și înmulțește cale, o plantă rar întâlnită în Republica Moldova,
dar destul de căutată de florari. După spusele Ludmilei, există doar doi
producători autohtoni, iar ea este una dintre ei, așa că n-are probleme când
vine vorba de clienți.
Toți banii pe care-i adună, îi
reinvestește în business, n-a făcut o școală în acest sens, în schimb, are un
spirit antreprenorial bine dezvoltat. Și chiar dacă vrea să câștige mai mult,
spune că provocarea cea mai mare, nu sunt finanțele, dar lipsa timpului pentru
a realiza toate ideile.
De unde a pornit această idee de
afacere?
Niște oameni bătrâni de la noi
din sat au venit cu propunerea, noi nici nu am știut că o să ne ocupăm cu așa
tip de flori Ei doreau să vândă aici în sat, n-au vrut pe cineva de mai
departe, chiar dacă au fost mai mulți cumpărători. Dar chiar dacă a trecut
multă vreme, ei mai vin și ne vizitează o dată în săptămână - se uită, ne
ghidează, ne dau sfaturi.
Dar până a vă ocupa cu calele ce
făceați?
Tot cu pământurile ne ocupam. De
când ne ținem minte, facem agricultură. Avem trandafiri, avem livezi. Și
calele, să zic, tare mare venit nu aduc. Câte oleacă acumulăm de acolo, de
acolo, altfel cum să te descurci?
Cum vindeți marfa, aveți
contracte cu florării care vin și cumpără?
Da, da. Acuma lucrăm cu Briceni,
Dondușeni, Otaci cu Ocnița la fel, dar mai puțin. Iată avem comenzi la
Chișinău, dar nu ne ajung flori, nu avem așa cantitate mare ca să lucrăm și
acolo.
Avem acum bulbi mici. La început
toate calele au fost într-o seră mică, apoi ele s-au înmulțit și am avut nevoie
de o seră mai mare. Și iată am avut posibilitatea să câștigăm un proiect și
ne-am extins teritoriul. Am făcut altă seră mai mare.
Aveți și încălzire în sera nouă,
aceasta care e mai mare?
Da. Dar nu e automată, nu e cu
gaz. Am făcut așa ca să fie mai ieftin. Cheltuielile sunt destul de mari, dar
calele nu sunt foarte scumpe. Noi le vindem cu 12 lei, asta e prețul angro. Și
încă nu am ajuns la așa nivel că să punem gaz. Un plus e că nu facem investiții
mari în tot anul, am învățat să le înmulțim singuri. Al doilea beneficiu este
că doar la noi și la Bălți există seră de cale. Nu știu cum este la ei, poate e
mai modernizată.
Și observați diferența dintre o
seră și alta?
Da, este. Acolo nu aveam nici
linia de picurătoare, nu aveam apă, dar aici am pus picurătoare. Aici e lumină
specială - acolo merge un rând de becuri și acelea, care consumă puțin curent
electric. Tot ce am reușit să facem, am făcut-o cu puterile noastre, nu din
credit sau altceva. Noi am făcut încetișor, acumulăm câte puțin. O să ne
străduim să renovăm și sera cea veche.
Cine vă ajută în procesul de
muncă?
Muncim cu toată familia - soțul,
mama și deja lucrătorii pe care îi avem. Avem și lucrători la pământuri, pentru
că fără ei, nu faci nimic. Și în livada de vișine avem plantați trandafiri.
Avem livadă și de măr, de prune, dar acolo nu plantăm nimic printre rânduri.
Și cu producția din livadă ce
faceți? Aveți unde să o vindeți?
Da, avem cumpărătorii noștri care
an de an vin și cumpără. Cumpărătorii vin singuri. O dată, când a bătut în zona
noastră piatra, am ieșit și am vândut la piață. Am fost în mai multe locuri,
până am reușit să vindem toată producția timp de două săptămâni.
Care sunt riscurile unui
crescător de cale din punct de vedere al business-ului?
Nu prea sunt riscuri, doar
trebuie să-ți asumi munca, să înțelegi ce și când ai de făcut.
Cât de greu este de întreținut?
Cel mai greu este iarna, ele au
nevoie de căldură. Și ca să le menții vii, iarna trebuie să te trezești de
dimineața, pe la ora patru, sau chiar trei, nouă ne vine greu pentru că nu avem
încălzire automatizată. Dar temperatura la ele trebuie păstrată la 14 grade.
Noi avem trei cazane, pe care le umplem de cu seara cu pleavă și dimineața ne
trezim și le pornim. Dacă e mare gerul afară, pornim două cazane, dacă nu e
tare frig, încingem doar unul. Ziua e mai ușor. Noaptea e mai dificil. În
această iarnă a fost destul de greu, soțul se temea să nu adoarmă. Dacă adormi,
pierzi recolta.
Sera dotată vă oferă mai multă
siguranță?
Corect, în acești opt ani de
activitate, niciodată nu am avut situație să aruncăm calele. La noi ele
întotdeauna sunt întrebate. Trandafiri sunt mai mulți care au, dar iată cei
care creștem și vindem cale, suntem mai puțini.
Dar trandafirii - vindeți
florile, butași, ce vindeți?
Mai mult butași vindem, lucrăm și
cu florăriile, dar mai puțin.
Care este perioada activă a
calelor?
Perioada rodnică a calelor este
din noiembrie și până în iulie. Iată acum ele mai au câte o floare, dar în
curând, ele vor fi cosite. Le dăm pace un pic să se odihnească, să prindă la
putere. Iar din noiembrie, ele încep să înflorească din nou.
Se întâmplă să cosiți și flori?
Nu, de obicei, când cosim, deja
nu mai este nici o floare.
Dacă este cineva care ar vrea să
înceapă un business cu cale, ce i-ați învăța?
Care e sfatul? Să se apuce de
afacere. E bine, e mai ușor și nu necesită atâtea investiții - nu e cum e
cu trandafirii - de exemplu materialul săditor pentru trandafiri îl punem, îl
scoatem, nu se prinde, se altoiește, până îl aduci la condiții, durează mai
mult. Dar la cale ai pus-o o dată și gata - pentru șase ani nu ai nimic de
făcut. Ea îți dă flori, rodește an după an, important să ai grijă să o întreții
corect.
E bine o afacere în acest
domeniu, dar dacă o să fie mulți în Moldova va fi mai dificil să le vindem
(râde). Nu mă tem de concurenți, eu oricum știu că ceea ce e al meu, e al meu.
Aveți vreo pagină ceva de
FACEBOOK pe care vă promovați sau o altă pagină în mediul online?
Nu. Eu deja am clienții mei și nu
caut cumpărători. Poate din motiv că noi avem cumpărători de ajuns, de asta nu
avem nevoie de promovare. Pentru ce să caut alții?
Pentru extindere... aveți
asemenea planuri?
Poate. Sigur că ne gândim să
ajungem la alt nivel, să avem mai multe flori și atunci o să fie nevoie să ne
promovăm. Dar acum nu simțim nevoia.
Prima afacere în care domeniu a
fost?
Prima afacere a fost livada. Am
avut de la părinți 20 de ari și am plantat o livadă. Printre rândurile de
livadă semănam morcov, sfeclă, ceapă, cartofi, după ce le scoteam și le
clasificam - mare, mică, medie, le duceam la piață. Așa am adunat încetișor bani
și am cumpărat încă zece ari de pământ, care erau alături de ale noastre și
care ne-a oferit posibilitatea să ne extindem, unde am mai plantat livadă și
printre rânduri am pus diferite culturi.
De unde luați energia și puterea
să mergeți înainte pentru că majoritatea oamenilor spun că nu ai cum să
reușești și nu are rost.
Știți de ce avem noi nevoie? Nouă
nu ne trebuie bani, nouă ne trebuie timp. Mie îmi trebuie timp să reușesc să le
fac pe toate, în rest, eu am tot. Casa în care locuim, tot singuri am
construit-o, de la fundament. Din acest motiv, mai greu mișcăm carul din loc.
Toți banii pe care i-am făcut, i-am investit în pământ. Am cumpărat pământ.
Asta împreună cu soțul? Cine de
fapt e motorașul în familie?
Ambii, dar eu sunt cea care are
idei - eu zic și soțul spune ”hai să facem”. Eu vin cu ideea, iată și cu acest
foișor, îi spun ”Vova, trebuie ca foișorul să fie gata timp de o lună” și-i
spun cum vreau să fie. Și el face, împreună facem tot.
Cum a fost colaborarea cu GAL-ul
33 de Vaduri? Din câte înțeleg, deja este un al doilea proiect câștigat...
Da, deja cu acesta a fost mai
ușor. În acest proiect, din partea GAL-ului am obținut suma de 21.500 de
lei, iar investiția personală se ridică la 100.000 de lei. Ne-am dorit să facem
un foișor unde oamenii care vor veni la noi, să aibă loc să se odihnească, să
bea în liniște o cafea. Dar ne-am propus pe lângă foișor să construim și un
cuptor, unde să coacem plăcinte. Să fie un loc frumos amenajat, un loc
atractiv.
Ce sfaturi le-ați da femeilor și tinerilor
care vor acum să se apuce de o afacere în Moldova?
Dacă au încercat o dată și nu
le-a reușit, să mai încerce a doua oară să facă același lucru și dacă nu merge
din a doua oară, să încerce și a treia și a patra. În așa fel o să găsească
unde a fost greșeala. Și până la final să se corecteze și să fie pe calea cea
dreaptă.
Știți care e cea mai mare
problemă a celor care sunt la început de cale? Dacă au pornit și nu le-a reușit
să obțină rezultate rapide, ei se dezamăgesc și lasă prima idee și inițiază o
afacere în alt domeniu. Între timp, anii trec și apoi spun „mie nu îmi merge”
sau își pun întrebări gen - dar eu dacă o să cresc castraveți, unde o să-i
vând? Da eu cred că răspunsul e simplu, apucă-te și crește-i inițial și ai
să găsești unde să-i vinzi. Problemele se rezolvă pe rând, odată cu apariția
lor.
Mulți spun că doresc să facă ceea
ce facem noi. Și evident, noi vrem să-i ajutăm, dar am observat că mulți nu
rezistă. Iată cumnatul meu a încercat să facă afacere cu căpșuni și anul când
s-a apucat de ele, a fost unul ploios și el s-a dezamăgit. Au trecut deja cinci
ani de atunci, au fost mai multe încercări, dar fără rezultat. Apoi a zis că
mai bine se duce în Europa, acolo nu ai responsabilitate ca aici și primești și
un salariu lunar. Dar vreau să vă spun că cel e mai bine e acasă. Acolo te
duci, aduni bani, te întorci cu o sumă, o cheltui rapid și înțelegi că trebuie
să te duci iar.
Ludmila Romaniuc din satul
Gîrbova, raionul Ocnița este una dintre câștigătorii concursului organizat
de GAL-ul ”33 de Vaduri”, finanțat de FARM, în cadrul proiectului UE.
Sursa: FARM
