Tatiana Bordian și Natalia Mursa
deja de mai mulți ani sunt implicate în dezvoltarea unei afaceri cu pomuşoare.
Au pornit pe această cale cu o plantație de cătină, iar ideea de a cultiva
afine le-a surâs în urmă cu șase ani, atunci când a apărut pentru prima dată în
țara noastră această cultură. Din 2014, Tatiana a început să comunice cu Iurie Tarai,
fondatorul ”Lolly Berry” şi primul producător de afine moldovenești, care pe
atunci, deținea 10 ha de plantație. La un moment dat, antreprenorul a decis să
se mute cu traiul în SUA, iar cele două antreprenoare s-au hotărât să cumpere
afacerea de la el. Datorită acestei decizii, afinele au primit o ”a doua șansă”
de a se dezvolta în Republica Moldova. Antreprenoarele au extins plantația până
la 13 ha și au instalat un sistem de irigare. Astăzi, compania lor
aprovizionează piața internă cu afine gustoase, autohtone şi de calitate.
Tatiana şi Natalia au planuri mari de viitor, iar unul dintre ele este pe cale
de a se realiza – sunt în proces de înfiinţare a unei plantații tinere de
pomușoare. Mai multe despre afacerea lor le-a povestit colegilor noștri de la
East Fruit.
Care sunt provocările pe care le
întâlnește un producător de afine în țara noastră? Este greu de cultivat aceste
pomuşoare?
Este destul de complicat, din
moment ce solul din ţara noastră nu este compatibil cu această cultură, mai
ales, dacă ne referim la nivelul pH-ului. Primul proprietar al afacerii – Iurie
Tarai a găsit un sol cât de cât potrivit, în regiunea Strășeni, dar a fost nevoit
să importe substrat de turbă din Ucraina și Belarus. Totodată, pentru plantație
s-au săpat special șanțuri care au fost umplute cu amestec de turbă, așchii de
pin și nisip, după o anumită proporţie. În acest amestec au fost plantate
afinele importate din Polonia. Prin urmare, este un proces destul de complicat
și migălos.
Comercializaţi mai mult pomuşoarele
în stare proaspătă sau congelată? Care este politica de preţ în acest sens?
Încercăm să vindem afinele în
stare proaspătă, deoarece ele sunt mai gustoase și mai sănătoase anume aşa, deși, după congelarea prin şoc termic, pomuşoarele nu-și pierd calitățile
nutritive. Totuși, pomuşoarele congelate mai bine merg la prepararea smoothie-urilor
sau pot fi folosite în terciuri. Când am încercat să vindem pentru prima dată
afine congelate, cererea a depăşit cu mult oferta. Atunci am decis că în
fiecare an, o parte din afine le vom congeal prin şoc termic. Diferenţă de preţ
în acest sens nu există. În ultimii ani, am decis să schimbăm politica
prețurilor, pentru pomuşoarele vândute cu amănuntul, costul a scăzut de la 250
de lei (14,2 $/kg) la 150 de lei /kg (8,5 $/kg). Afinele moldoveneşti au
devenit mult mai accesibile, ceea ce a favorizat și creșterea cererii pe piață.
Mulți agricultori susţin că se
confruntă cu o criză a brațelor de muncă. Cum stați voi la acest capitol, mai
ales că pomuşoarele se recoltează manual?
Desigur că recoltăm afinele doar
manual, pentru că ele se coc treptat, dar deocamdată nu am întâmpinat probleme
cu lipsa brațelor de muncă. Avem o brigadă stabilă de muncitori și încercăm să
le asigurăm un loc de muncă tot anul împrejur, nu doar în timpul sezonului de
recoltare. De asemenea, îi susținem financiar și în sezonul de iarnă, pentru ca
ei să rămână în țară și să nu plece peste hotare. Majoritatea lucrătorilor sunt
din satele vecine.
Care sunt problemele cu care vă
confruntați la moment? Care sunt riscurile unei asemenea afaceri la noi în
țară?
Una dintre cele mai mari
probleme, este lipsa experienței și a cunoștințelor despre cultivarea afinelor.
De multe ori suntem nevoiți să plecăm în Polonia sau Ucraina pentru a comunica
și a afla despre experiența colegilor noștri de acolo, care au plantații de
afine. În aşa fel avem posibilitatea de a primi consultații de la agronomi cu
experiență, specializați în cultivarea pomuşoarelor.
Care a fost suportul pe care l-aţi primit din partea BERD?
Am primit un grant pe servicii de
consultanţă, pentru o perioadă de trei ani, ceea ce a fost de un mare folos
anul trecut. Ne-am decis să ne extindem plantația, iar datorită acestui lucru,
vom putea deveni mai competitivi în raport cu fructele de import, pentru că vom
avea și o cantitate mai mare de producție.
Care sunt planurile de viitor?
Planificăm să ne dezvoltăm
desigur. Noua plantație se va deosebi de plantația pe care o avem la moment – am
folosit mai multă turbă decât la plantația veche. Sistemul de irigare va fi
integrat centralizat la un calculator, ceea ce ne va permite monitorizarea și reglarea
cantităţii de apă și timpul potrivit pentru irigare. De asemenea, vom folosi
agrofibră și agrotextile pentru a menține umiditatea în sol. Sperăm că acest
mecanism ne va ajuta să economisim mai multă apă. Despre procesarea producţiei
încă nu ne-am gândit, deocamdată lucrăm cu pomuşoarele proaspătă. În momentul
procesării, oricum se folosește zahăr sau alți conservanți, din acest motiv,
evităm să prelucrăm pomuşoarele.
Unul dintre proiectele voastre de
viitor este să introduceţi o nouă tehnologie americană de cultivare a afinelor
în tuneluri. Cum planificaţi să realizaţi acest lucru?
Acest proiect este să zicem aşa ”visul
zilei de mâine”. Tehnologia de creștere a afinelor în tuneluri este asemănătoare
cultivării în seră, doar că în
ghiveciuri, ceea ce ne va permite să econosim din cantitatea de turbă folosită.
În acest fel putem reduce dependența de condițiile meteorologice. Important
este să fie soare îndeajuns ca pomuşoarele să reușească să acumuleze
substanțele necesare pentru a se coace în termen. Planificăm să investim în
studii peste hotare și în același timp, ne vom strădui să menținem în
continuare prețurile accesibile pentru cumpărători.
Planificați să ieșiți şi pe piața
internațională?
Scopul nostru este de a satisface
cererea internă a ţării şi să putem oferi pomuşoare proaspete, de calitate,
crescute la noi acasă. Odată cu creșterea producției, pe care o planificăm
pentru următorii ani, ne vom extinde livrările și pe piața din UE și Rusia. Dacă
ne referim la recolta de pe 1 ha de pământ, ea ar trebui să constituie
aproximativ 5-7 tone, respectiv, acest lucru ar însemna o recoltă de 65-91 de
tone de pe 13 ha de pământ, dar, spre exemplu, anul trecut noi am adunat doar
20 de tone, prin urmare mai avem de lucru.
Deşi pomuşoarele sunt puţin
cunoscute pe piața internă, există totuşi concurență. Care ar fi avantajele
voastre competitive?
Cei mai mari concurenți pe care-i
avem la moment sunt importurile de afine din România. Avantajul nostru
primordial îl constituie prospeţimea produselor. Spre exemplu, astăzi pomuşoarele
sunt culese, noaptea sunt puse la răcire, iar dimineața ajung pe masa consumatorilor.
Totodată, în acest an, afinele noastre au fost chiar la un preț şi mai mic
comparativ cu cele de import. Aceste pomuşoare sunt, în general, din categoria
Premium şi sunt scumpe peste tot, nu doar la noi în ţară, dar și în alte state
europene. Din acest motiv, afinele cu siguranță nu pot fi la același preț ca
zmeura sau murele. Scopul nostru este ca afinele să devină un produs accesibil pentru un număr cât mai mare de persoane, în
special consumatorii medii.
În paralel cu afinele, cultivați
și cătină. Cum o comercializaţi și care sunt planurile de viitor ale companiei?
Cătina o vindem prin intermediul
rețelelor de socializare, prin rețeaua de magazine și desigur unele restaurante
o cumpără pentru ”ceaiul de sezon rece”. Magazinele singure au luat legătura cu
noi și ne-au propus să achiziţioneze pomuşoarele. Suprafața plantației de
cătină este de 36 ha, e mult mai mare faţă de cea cu afine (13 ha). Deocamdată
o comercializăm toată în formă proaspătă sau congelată, fără a o prelucra,
deoarece în decurs de 42 de ore ea începe să se oxideze, dacă nu este pusă la
congelat. Cătina o tăiem tot cu crenguțe și în decurs de 2-3 ore o congelăm.
Recolta o vindem până în luna martie. La moment lucrăm la extinderea plantației
de cătină (soiurile Clara, precum și Mara și Dora).
Sursa: EastFruit
